Accesoriu divortului, se va stabili unde va fi locuinta copiilor minori.
Conform art. 400 Cod civil:
(1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.
Instanta de judecata are in vedere interesul superior al copilului, inclusiv atunci cand stabileste cu care din parinti urmeaza sa locuiasca acesta. De regula, copilului i se va stabili locuinta la parintele cu care a locuit pana atunci, sau in cazul acordului parintilor in functie de intelegerea acestora.
In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta minorului, potrivit art. 496 alin. 4 coroborat cu art. 497 din noul Cod Civil, instanta va decide daca o schimbare a locuintei este in interesul superior al copilului, analizand concluziile raportului de ancheta psihosociala, ascultandu-i pe parinti si pe copilul care a implinit varsta de 10 ani. Dupa divort, daca s-au schimbat conditiile pe care le-a avut in vedere instanta cand a hotarat asupra locuintei minorului, se poate face o noua cerere prin care locuinta minorului sa fie schimbata.
Parintele care nu locuieste cu copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul. Astfel, acesta poate sa viziteze copilul la locuinta stabilita de instanta sau in functie de varsta minorului, il poate lua la domiciliul sau, in vacante, la sfarsit de saptamana, etc. De asemenea, parintele, poate sa aiba dreptul de a putea comunica prin mijloace audio –vizuale cu copilul sau.
Exercitarea autoritatii parintesti
Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţine în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii căsătoriţi exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorţului părinţilor autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor din codul civil referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi si copii, dar si drepturile copilului prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.
De regula, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi .
Când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. În această situaţie, celălalt parinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
În mod cu totul şi cu totul excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului. În acest caz, instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.